Vamesii la datorie

Aseara, pe la ora 11.48 nu puteam sa adorm. M-am gandit sa ies la o plimbare cu masina prin oras, doar doar i-mi vor obosi ochii si voi putea adormi linistit. Pe la 12 am plecat, dar ca de obicei, am pierdut aprox. 10 minute in parcare incercand sa-mi scot masina, pentru ca unii “cu bun simt” lasa masinile parcate aiurea, blocandu-te.

In cele din urma, am reusit sa plec din parcare. In timp ce ma gandeam pe ce stradutze din Timisoara sa o iau, m-am gandit sa merg pana in Ungaria, la Mako, nefiind foarte departe (93 km de Timisoara). Toate bune si frumoase, drumul bun, nici o masina, putina ceata. Din cand in cand se mai zarea in raza farurilor, cate un iepure sau o vietate din camp.

Am ajuns la vama, la Cenad, pe la 1 jumatate. La romani, nu era nimeni, pustiu; m-am gandit ce noroc am,la ora aceea tarzie, nimeni nu sta in frig. Dar, cand ajung la unguri…. SURPRIZAAAA…… “Buna seara“… “Buna seara“…”Unde mergeti ?” … “Pana la Mako ma duc.“… “Pentru ce anume ?” … “Sa ma plimb, nu am somn.” In acel moment, vamesul ungur, mi-a retinut buletinul, si mi-a spus sa trag in parcare. M-am gandit ca este un control de rutina, dar totusi la acea ora..?! M-am dus in parcare si l-am asteptat aproximativ 5 minute, ascultand intre timp radio, incet, incet, incet… Dintr-o data, se aude o lovitura de lanterna cauciucata in geam…. era vamesul ungur. M-a rugat sa duc masina intr-o hala. Sub masina era un canal de vre-o 2 metri, gen cele de la service-uri auto. Deja am inceput sa ma sperii… Mi-a spus sa scot toate bagajele afara, sa deschid portbagajul sisa scot roata de rezerva. Ce puteam sa fac…. am executat…. i-mi statea pe limba sa-l intreb ce se intampla, dar fiind ungur, vorbind jumatate romana, jumatate ungureste, m-am gandit ca e mai bine sa tac.

Intamplarea face ca, in masina, mai aveam cateva bagaje, 2 cutii cu mancare, un butoias de bere pe jumatate gol. Chiar daca i-am spus ce am in cutii, in genti, tot m-a rugat sa le deshid ca sa se convinga. Vazand probabil ca nu am nimic de ascuns, a inceput sa se uite la usi (cine stie, credea poate ca am ascuns ceva in usi), s-a uitat si la motor (credea ca am ascuns ceva la filtrul de aer ) ? ). Negasind nimic nici de aceasta data, a coborat sub masina, si tot cu lanterna s-a pus sa loveasca tabla, ca doar, doar vor cadea “pachetelele ascunse”.Cand colo, cadea doar noroi, praf si sare intarita .

In cele din urma, negasind nimic, mi-a spus ca sunt liber sa plec. Fiind deja inghetat de la frig, l-am intrebat “Nu va suparati, dar chiar asa de suspect m-ati vazut? “. Nu mi-a spus nimic, a plecat ca din pusca.

Dupa aproximativ 20 de minute de perchezitie, am reusit si eu in cele din urma sa intru in Ungaria. Mi-a pierit tot cheful de plimbare dupa toate astea. Dar daca tot am ajuns pana acolo, am trecut ca fulgerul prin Mako, dupa care m-am intors in Timisoata.

Felicitari d-nilor vamesi!